Cine gătește și coace aici?

Sunt născută în orașul construit pe 7 coline, Tulcea este un loc unic în lume prin amplasarea lui la poarta Deltei Dunării. Pot spune cu mana pe inima, copilăria a fost perioada cea mai intensă a consmulului diverselor preparate pe baza de peste. Și acum am imaginea tatălui stand vara in curtea bunicilor, la umbra corcodusului bătrân din fata bucătăriei de vara curățând cate un paner plin cu peste. Panerul fiind un cos impletit din nuiele, destul de mare, folosit la cărarea cerealelor, fructelor sau legumelor. Asta se întâmpla în urma cu vreo 30 de ani. Vremurile acestea au trecut, eu am crescut și am plecat sa educ dragostea pentru animale, pe care am avut-o din totdeauna, manifestata prin grijă și alinarea suferinței necuvântătoarelor, asa ca am absolvit Facultatea de Medicina Veterinară din Cluj-Napoca. Încurcate sunt căile Domnului, cine s-ar fi gândit ca, colegul meu de facultate, de naționalitate bulgară îmi va deveni peste ani soț. Împreună avem trei copii frumoși și locuim de un deceniu în Austria. Țin sa-i mulțumesc soțului meu pentru susținerea și sprijinul acordat, ca acest blog să ia nastere.

De unde pasiunea pentru gătit?

Tind sa cred ca m am născut cu ea, pentru ca amintirile din bucătăria familiei sau a bunicilor mele sunt din frageda pruncie. Eu eram mereu prezenta și sigur la aceea vreme mai mult incurcam. Asa, ca să mai scape de mine îmi găseau de lucru, ma trimiteau sa culeg din gradina legumele necesare pentru gătit, iar când mâncarea era aproape gata trebuia sa merg sa rup verdeață. Ei, și acum ma amuz cum rupeam fără măsură mărar pentru ca încă de pe atunci mi a plăcut gustul și mirosul lui, iar tocanitele trebuie sa îl conțină din abundență. Bunicii nu ii era chiar drag cea ce faceam, pentru ca vroia sa-l vândă și la piață. Aceeași dragoste i-o purtam și leusteanului, și acum stau și îmi miros degetele mâinilor după ce îl toc. Ce sa zic? Simt o bucurie aparte atunci când sunt în bucătărie și gatesc/coc. Aici îmi petrec cam toată ziua, e locul cel mai frumos și important al casei, pentru ca ne reunim la servit masa, discuții și chiar jocuri cu copiii. Țin minte ca pe la vârsta de 12 ani ani gătit cap-coada o tocăniță de cartofi. De atunci a început aventura, am început pe perioada liceului sa cumpăr de la chioșcul de ziare toate publicațiile cu temă culinara, neratand niciun număr, adunând în 4 ani o biblioteca cu reviste. Acum sunt mult mai selctiva când achiziționez cărți de bucate, dar și numărul acestora l-am pierdut de mult, iar pentru mesele principale ale zilei sau cele festive ma inspir și din ele sau de cele mai multe ori îmi rămâne în minte imaginea unui preparat sau imi imaginez cum as vrea sa arate la sfârșit unul și încep sa-l gatesc/coc creând rețeta proprie. Ca sa îmi imortalizez "creațiile" am început sa le pozez, asa a început sa ma fascineze fotografia culinară.

Despre acesta pasiune as avea multe de scris, un lucru este cert: blogul Retete fara pereche nu a apărut pentru ca acesta e trendul general al momentului. Din 2016 nutrește în mine dorința de a avea un blog culinar, un asa zis jurnal culinar al rețetelor pe care le pregatesc familiei mele, retete pe care doresc sa le împărtășesc și altora. Gatesc cu ingrediente de sezon, cât mai naturale, mai pure și cu produse ale producătorii locali de cele mai multe ori. Sunt adepta consumului mâncărurilor gătite în casa, pentru ca nu doar gustul final mă interesează atunci când mănânc, ci și toate ingredientele necesare preparării acestora, calitatea și prospețimea lor. Nu trăiesc ca sa mănânc, dar nu as mânca aceeași prăjitură sau mâncare o viață. Pot spune ca manifest o curiozitate aparte pentru gastronomie și ma fascinează această comuniune a omului cu hrana, pentru ca nu am văzut om căruia starea de sănătate să i-o permită și el sa nu se bucure atunci când mănâncă. Mâncarea este aducătoare de fericire, întreține viața, creează amintiri, unește oamenii si întărește legătura dintre ei. După cum sună și expresia: "Când mancarea e gustoasă, fericirea sta la masă.". Slava Domnului, viata m a dus lângă și printre oameni care mi-au dat șansă să-mi dezvolt această pasiune. Prin intermediul soțului am descoperit bucătăria bulgărească, iar mutarea în țara celor 1000 de deserturi, Austria, mi-a făcut cunoștință cu paleta larga a prăjiturilor, torturilor, deserturilor calde, etc., dar și cu faimoasele felurile principale, cu mâncărurile particulare ale diferitelor landuri, această țară fiind o destinație de vacanță preferată și de mulți gurmanzi. Deci, în paginile blogului meu vei găsi printre nenumărate retete inedite, rețete tradiționale românești, austriece și bulgaresti. Nu voi posta orice rețeta doar sa umplu paginile acestui blog, ci doar cele care pe mine și familia mea ne-au impresionat organoleptic, care știu ca ar ieși oricui și care pot fi pe gustul cât mai multor persoane. Sper ca te-am contaminat și pe tine cu pasiunea și entuziasmul meu de a gati și proba rețete diferite, aștept sa revii atât pentru a descoperi noi retete postate cât și pentru a lăsa un comentariu dacă ai probat una dintre acestea.

Spor la gătit și poftă bună!

P.S.: Iar dacă în preajma ta, cunoști oameni cărora puțină mâncare le-ar aduce fericirea, nu te zgârci sa le-o oferi!